Statul roman cheltuie anual nu mai putin de 3 milioane de euro pentru salariile, sporurile, calatoriile si cazarea, fostilor prefecti si subprefecti, inlocuiti din functii, cel mai adesea pe criterii politice, dar sub diverse alte pretexte. Pentru ca nu pot fi trimisi legal sa alunge mustele din Cismigiu, fostii demnitari sunt transformati in inspectori guvernamentali. Ei numera gaurile din asfalt, inspecteaza gropile de gunoi sau plimba la Bucuresti hartii ale administratiilor locale, care ar putea fi trimise si prin posta. Pretul e mare, dar liderii PDL si PSD sunt multumiti ca, prin aceasta manevra costisitoare, au reusit sa isi impuna proprii oameni la conducerile prefecturilor. Satisfacuti sunt si cei din PNL si UDMR: clientela lor a ramas in sistemul salariatilor de lux. Pagubit este doar contribuabilul, ai carui bani nu ajung nici la scoli, nici la spitale, ci sunt risipiti cu nepasare, pe salariile inspectorilor „fantoma”.
Surprinzatoarea depolitizare
Schimbarea a nu mai putin de 20 de prefecti, propusi de PSD, de catre interimarul de la Interne, Vasile Blaga, pe motiv ca Guvernul trebuie sa aiba propriii lui reprezentanti in teritoriu, dezvolta artificiile imaginate de Cabinetul Tariceanu.
Cu un an inainte de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, guvernantii au luat masura depolitizarii functiilor de prefect si subprefect, un semn ca se doreste, cel putin teoretic, scoaterea administratiei de sub presiunea intereselor clientelei politice. Astfel, de la 1 ianuarie 2006, prefectii si subprefectii au devenit inalti functionari publici, fiind obligati sa demisioneze din functie daca nu renuntau la carnetul de partid. A fost adoptata apoi si legislatia care reglementeaza mobilitatea functiei de inalt functionar public, ceea ce inseamna ca un prefect sau subprefect nu poate fi demis, dar poate fi detasat, oricand, pe o alta functie de inalt functionar public. Din categoria inaltilor functionari fac parte secretarul general al guvernului, secretarii generali si adjuncti de la ministere, prefectii, subprefectii si inspectorii guvernamentali. Pentru ei a fost infiintat Corpul Inaltilor Functionari Publici si Asociatia Prefectilor si Subprefectilor din Romania (APSR). Primul presedinte al acestei asociatii a devenit Mihai Capra, fost prefect al Galatiului in perioada 2005-2008.
Platiti regeste, ca sa leneveasca...cu rafinament
In ianuarie 2009, dupa depunerea juramantului, noii guvernanti PDL-PSD s-au trezit ca au o problema cu care nu se mai confruntase niciunul din guvernele post-decembriste: nu mai puteau sa schimbe prefectii si subprefectii „liberali” pusi de fostul premier, deoarece acestia devenisera inalti functionari publici. Intangibili!. Pentru a putea scapa de ei, guvernul Emil Boc a modificat legea si i-a cam retrogradat pe cei 120 de prefecti si subprefecti, numindu-i inspectori guvernamentali. Niciunul dintre ei nu s-a plans insa ca ar fi fost demis pe criterii politice, pentru ca li s-a dat sansa de a ramane in sistemul „salariatilor de lux”. Au fost trimisi sa leneveasca prin judete aflate la distante de 600-700 sute de kilometri de judetele in care au fost in functie. Pe langa salarii si sporuri, fostilor demnitari li se deconteaza cazarea, diurna si transportul.
„Cimitirul elefantilor”
Ideea infiintarii corpului inspectorilor guvernamentali, considerat un adevarat „cimitir al elefantilor”, a aparut in 2007. Victor Paul Dobre, secretarul de stat la Ministerul Administratiei si Internelor care se ocupa pe vremea aceea de coordonarea activitatii prefecturilor, explica infiintarea corpului ca pe o componenta importanta a sistemului unei administratii flexibile si eficiente. El anunta, in ianuarie 2007, constituirea „Corpului de rezerva al prefectilor”, prin infiintarea de noi posturi de inspectori guvernamentali, pentru ocuparea carora urma sa fie organizat un concurs. „Acesti inspectori guvernamentali nu vor avea rolul de control ci vor constitui <> pentru inlocuirea prefectilor care dintr-un motiv sau altul vor renunta la functie (sau vor fi dati afara, la schimbarile de guverne – n. r.). Vor fi oameni capabili sa ocupe apoi functia de prefect si vor raspunde de proiecte”, spunea Dobre. Corpul prefectilor a aparut dupa 8 luni si a avut, la inceput, 3 membri. Dupa scoaterea PDL de la guvernare, pe 1 august 2007, guvernul Tariceanu a destituit 6 prefecti, de la Dolj, Ialomita, Teleorman, Arges, Brasov si Hunedoara. In locul lor au fost numiti subprefecti pusi in functie de PNL. Au fost, in mod clar, schimbari cu substrat politic. Trei din cei 6 prefecti au fost retrogradati in functia de subprefect, iar alti trei in functii de inspectori guvernamentali, devenind astfel nucleul de baza al „Cimitirului elefantilor” de la Palatul Victoria.
Dedesubturi
In mai 2008, aflat in vizita la Galati, presedintele Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu i-a reprosat prefectului Mihai Capra, numit de PNL, ca nu se implica suficient in campania electorala a PNL pentru alegerile locale. Mihai Capra era presedintele Asociatiei Prefectilor si Subprefectilor din Romania si trebuia sa fie garantul exemplar al neimplicarii politice a prefectilor. Cu atat mai putin se punea problema implicarii sale in campania electorala a PNL, „vanata” de adversari, dar si de presa. Secretarul de stat Dobre, omul care coordona la Ministerul Administratiei tocmai depolitizarea Prefecturilor, nu i-a luat apararea prefectului de Galati. A doua zi, Mihai Capra a demisionat si din functia de prefect de Galati si din aceea de presedinte al Asociatiei Prefectilor. La acel moment, ar fi trebuit ca guvernul Tariceanu sa numeasca in functia de prefect pe unul dintre cei doi subprefecti de Galati. Victor Dobre, in calitatea sa de secretar de stat coordonator al Prefecturilor si lider al PNL Galati a ales a 3-a cale si i-a propus premierului Tariceanu numirea lui Gabriel Panaitescu, sef la Garda de Mediu Galati.
In acelasi timp, subprefectul Vasile Curduman a fost „mazilit”, devenind al 4-lea inspector guvernamental din „Cimitirul Elefantilor”, pus sa se ocupe de problemele administratiei locale din judetele Galati si Tulcea. Cateva saptamani a facut naveta la Bucuresti, dar apoi lucrurile s-au rezolvat de la sine: „S-a constatat ca nu este rentabil sa platesti naveta sau o gazda la Bucuresti, cand problemele se pot rezolva cu inspectorii de acolo. Doar in cazuri speciale sunt chemat acum la Bucuresti. In rest, rezolv de aici”, a declarat Curduman.
„Mobilitate” numai la destituirea din functie
O prima concluzie a cazului celor 6 prefecti schimbati din functii in august 2007 este ca mobilitatea prefectilor a functionat numai de sus in jos, adica in momente in care acestia trebuiau sa plece, pentru a face loc noilor numiti. Pe 20 iulie 2006, a aparut Legea 251, referitoare la Statutul Functionarilor Publici. La articolul 7, se spunea ca in termen de 6 luni guvernul trebuie sa aprobe normele referitoare la mobilitatea prefectilor si subprefectilor. Asociatia Prefectilor si Subprefectilor, inaintase la Guvern, inca din decembrie 2006, o lista de 18 amendamente, discutate si cu Agentia Nationala a Functionarilor Publici. In opinia presedintelui de atunci al Asociatiei Prefectilor, cel mai important dintre amendamente era cel referitor la ierarhizare, fara de care era data unda verde schimbarilor abuzive: „Cel mai important in opinia noastra era acela ca, fara acceptul inaltului functionar public, mobilitatea sa se realizeze pe aceeasi functie. In Legea 188, la categoria inaltilor functionari publici se prezinta care sunt functiile aferente acestei categorii, fara a se face o ierarhizare a lor. Argumentul pentru care am cerut acest amendament era ca in lipsa unei ierarhizari a inaltelor functii publice, schimbarea discretionara de pe o functie pe alta nu ar fi benefica”, declara, pe 3 august 2007, presedintele ASPR, Mihai Capra.
Cazul ministrului Liviu Dragnea
In ianuarie 2009, liderii coalitiei PDL-PSD s-au trezit in maini cu un cartof fierbinte: prefecturile „ocupate” de cei 120 de prefecti si subprefecti numiti de Tariceanu si presiunea organizatiilor PDL si PSD din teritoriu, care cereau „rotatia cadrelor”. Pentru a fi scosi din joc, trebuia modificata Hotararea referitoare la mobilitatea lor. Asa a aparut HG 23/22.01.2009, contrasemnata de Liviu Dragnea, in cele cateva ore in care a fost ministru al Administratiei si Internelor. Articolul 4 modifica articolul 68 din HG 341, stabilind ca „numarul posturilor corespunzatoare functiei publice de inspector guvernamental se stabileste (…) in mod treptat si in raport cu fondurile bugetare disponibile”. Pentru ca schimbarile trebuiau efectuate cat mai rapid, prin acelasi articol Ministerul Finantelor era autorizat sa suplimenteze bugetul Secretariatului General al Guvernului si „sa introduca modificarile necesare in structura bugetului aprobat pentru anul 2009”.
Motivatii naucitoare
Aceste prevederi care au dat unda verde maririi de la 5 la 125 a numarului inspectorilor guvernamentali fantoma, sunt motivate in stil politicianist, fiind invocata „necesitatea adoptarii masurilor de urgenta care se impun pentru imbunatatirea activitatii la nivelul Guvernului”. Inspectorii trebuie sa urmareasca punerea in practica a programului de guvernare si sa asigure „continuitatea in dezvoltarea si implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial sau local, prin coordonarea si, dupa caz, evaluarea implementarii legislatiei nationale si comunitare relevante, prin identificarea si promovarea mecanismelor necesare respectarii principiilor subsidiaritatii si descentralizarii, a bunei gestiuni a fondurilor publice si a bunei guvernari“. Inspectorii care coordoneaza proiecte sau programe trebuie sa informeze prefectii despre stadiul acestora, dar nu prea insistent, ci doar „in situatia in care rezultatele activitatilor, proiectelor sau programelor prezinta relevanta pentru dezvoltarea judetului“. Printre randuri, desprindem concluzia ca inspectorul guvernamental este plasat intr-o subordonare fata de prefect si subprefect, functia avuta anterior.
Marea raspandire nationala
Schimbarea prefectilor si subprefectilor a fost un proces de lunga durata, cu sute de decizii ale primului ministru. Fostii demnitari judeteni erau trecuti pe functii de inspectori guvernamentali, iar noii prefecti si subprefecti, majoritatea interimari, erau numiti fara documentele de absolvire a cursurilor si promovare a examenului. Noii inspectori au fost raspanditi prin judete, de regula la sute de kilometri distanta de judetul in care au fost prefecti sau subprefecti. Cei mai multi au fost repartizati in subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Mediului si Ministerului Administratiei si Internelor. Fostul subprefect de Valcea, Mircea Nadolu, a fost numit inspector guvernamental la Constanta, unde urma sa indeplineasca atributii ce tin de competenta Ministerului Transporturilor. Fostul prefect de Hunedoara, Dan Pricajan, a devenit inspector guvernamental in judetul Buzau, cu atributiuni pe probleme de administratie. Unul din cei doi subprefecti de Hunedoara, Silviu Didilescu a avut noroc, fiind numit inspector guvernamental tot in Hunedoara. Celalalt subprefect, Attila Dezsi, a ajuns inspector guvernamental in judetul Covasna, unde se va ocupa de problemele administratiei. Fostul prefect de Gorj, Victor Banta, a ajuns inspector guvernamental la Brasov, unde se ocupa de probleme ce tin de „sfera” Ministerului Transporturilor. Fostii subprefecti de Gorj au fost trimitsi, unul la Braila, iar celalalt la Bacau.
Pentru unul muma, pentru altul ciuma
Primul demnitar galatean devenit inspector guvernamental, in 2008, fostul suprefect Vasile Curduman a avut norocul de a primi de lucru la Galati. Cei din echipa schimbata in 2009, nu au avut aceasta sansa, fiind trimisi la celalalt capat al tarii. Pe 18 februarie, prefectul Gabriel Panaitescu a fost mutat in functia de inspector guvernamental la Maramures. Pe 25 februarie, unul din cei doi subprefecti de Galati, Marcela Sighinaa, a fost mutata inspector guvernamental la Alba. Ambii au primit ca atributii problemele de mediu. Pe 18 februarie, a fost numit inspector guvernamental la Caras Severin si cel de al doilea subprefect de Galati, Aurica Luchiniuc. Fostul prefect, Gabriel Panaitescu, s-a multumit cu delegarea sa la Maramures si a profitat de asta pentru a-si lua concediile pe 2008 si 2009. A stat in concediu, la Galati, din februarie pana in iunie. Apoi, a primit de la Ministerul Mediului, fisa postului de inspector guvernamental „pe mediu” in Maramures.
Bani fara numar
Un inspector guvernamental are un salariu de baza intre 3.700 si 4.200 de lei, dar cu sporuri se ajunge la 5.000-5.500 de lei. La astea se adauga 1.200 lei pentru cazare si alte 1.200 lei pentru doua deplasari lunare in orasele de domiciliu. In total, un inspector guvernamental costa lunar 75-80 de milioane de lei vechi. Anual, pentru cei 125 de noi inspectori guvernamentali se cheltuie peste 120 de miliarde de lei vechi. Acesta este pretul clientelismului, care trebuia platit tocmai pentru depolitizarea prefecturilor.
Strict matematic, cu fiecare schimbare de guvern, factura la „intretinere” pentru „Cimitirul elefantilor” se va dubla la 5,6 milioane euro anual, apoi la 11,2 si la 22,5 milioane euro anual.
Depolitizare, doar pe hartie
In majoritatea statelor comunitare, prefectii sunt numiti politic si pleaca odata cu guvernul. De aceea, UE nu a cerut niciodata Romaniei depolitizarea institutiei prefectului. Chiar seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele remarca, la festivitatea „depolitizarii” de la Ministerul Administratiei, ca „nu era o cerinta, dar daca ati facut-o, e bine”.
Ca depolitizarea a fost doar praf in ochi o dovedeste recenta schimbare din functie a celor 20 de prefecti propusi de PSD, dupa ruperea coalitiei de guvernamant. Prefectii demisi, cel putin teoretic, nu aveau carnet de partid, asa cum cere legea. Ministrul interimar de Interne, Vasile Blaga, a fost extrem de transant si a risipit orice urma de indoiala asupra pretinsei depolitizari: „Prefectii sunt reprezentantii Guvernului in teritoriu, de azi Guvernul are o alta componenta politica si au fost eliberati din functie o serie de prefecti si numiti altii (...). Guvernul trebuie sa aiba propriii lui reprezentanti in teritoriu”, a afirmat Blaga.
Cei demisi au acuzat ca schimbarile din functie s-au facut ilegal. Acestia s-au plans ca, desi au dat concursul pentru recrutarea in categoria inaltilor functionari publici, Guvernul nu a tinut cont de rezultate. Pe lista prefectilor demisi, dar care au trecut examenul, se numara Marcel Proca - Arges, Tit Liviu Brailoiu - Constanta, Eugen Georgescu - Dolj, Ion Florescu - Gorj, Daniel Sarpe - Olt, Remus Grigorescu – Valcea si Ioan Gabriel Samoilescu - Hunedoara.
